True Causes
RO

NOTE · SURSE

Dialogul Democratic Structurat – cercetarea din spatele True Causes

True Causes este o implementare online a Dialogului Democratic Structurat, metoda care s-a dezvoltat din Interactive Management al lui John Warfield și a fost dezvoltată de Alexander Christakis și Yiannis Laouris. Nu este nouă: cincizeci de ani de lucrări evaluate de experți, sute de dialoguri documentate. Laouris și Christakis au numit-o valorificarea înțelepciunii colective și au indicat scara drept cea mai grea limită a ei; ridicarea acestei limite este rostul True Causes. Câteva abateri deliberate. Una dintre ele: metoda păstrează fiecare idee legată de numele autorului ei de la început până la sfârșit, iar practicienii ei susțin că anonimatul slăbește asumarea răspunderii. Aici nimeni nu este numit într-un dialog, pentru că la locul de muncă sau într-o comunitate divizată numele este cel care îi împiedică pe oameni să scrie cardul adevărat. Credem că alegerea este corectă; nu a fost testată. Vedeți cercetarea. Știința mecanismului din jurul ei, regulile testate împotriva votului în bloc și implementarea sunt contribuția noastră.

Literatura mai largă: Structured Democratic Dialogue · Interpretive Structural Modelling · Interactive Management. Simulările noastre și rezultatele lor sunt livrate împreună cu software-ul și descrise în notele care îl însoțesc.

Ce mai există. Polis găsește punctele asupra cărora o mulțime este deja de acord și vă arată grupările. Remesh și instrumentele asemănătoare duc această căutare a acordului la mii de oameni. Habermas Machine scrie o afirmație pe care o poate semna majoritatea unui grup. Toate trei sunt bune la o singură întrebare: asupra a ce suntem de acord? Aici se pune alta — ce cauzează ce? —, se tranșează pereche cu pereche și se păstrează dezacordurile care nu pot fi tranșate, în loc să fie netezite. Cel mai apropiat instrument este chiar al metodei: IdeaPrism, de la echipa lui Laouris, rulează asincron gruparea și cartografierea și trimite dezacordurile înapoi pentru justificare.

Nu înțelepciunea mulțimilor. Boul lui Galton și toate piețele de predicții de atunci funcționează prin medierea unor estimări independente: erorile se anulează pentru că nimeni nu a vorbit cu nimeni. Este instrumentul potrivit pentru un număr — o greutate, o dată, un preț. Nu are niciun răspuns pentru cauzează A pe B, unde o sută de estimări neinformate dau în medie o estimare neinformată. Aici lucrurile merg invers: oamenii sunt puși să vorbească întâi, astfel încât ce judecă să fie informat; iar judecățile lor nu sunt mediate, ci numărate față de un prag pe care trebuie să-l treacă împreună. Independența este ce îi trebuie unei mulțimi; sensul împărtășit este ce îi trebuie unui grup.

În cuvintele altor domenii. Pentru un informatician, acesta este calcul bazat pe oameni (human-based computation): oamenii răspund la fiecare pereche, iar un algoritm, interpretive structural modelling, asamblează harta. Pentru un economist, lucrează cu cunoașterea dispersată, în sensul lui Hayek: ce îi trebuie unei probleme este împrăștiat între mulți oameni și nimeni nu o deține în întregime. Pe o întrebare publică este inteligență civică. Și este rezolvare colectivă de probleme, nu luare colectivă de decizii: informează o decizie și lasă decizia oamenilor care trebuie să răspundă pentru ea.

Organizați online un Dialog Democratic Structurat, pe propria întrebare.

← Acasă · Mai multe note