NOTE · DOVEZI
True Causes a fost testat în simulare înainte să-l folosească cineva: față de un răspuns cunoscut și față de locuri care votează în bloc. Fiecare cifră de pe această pagină provine din aceste simulări, care sunt livrate împreună cu software-ul și pot fi rulate din nou în câteva minute. O afirmație pe care nu o putem reproduce nu apare pe această pagină.
O organizație simulată cu douăzeci de probleme, dintre care cinci sunt cu adevărat cauzele profunde. Cincisprezece oameni lucrează pe ea, de două sute de ori pentru fiecare rând, decizând fiecare pereche așa cum o face True Causes: câte un vot fiecare, tranșat la 75% din voturile exprimate. Pentru că este o simulare, cunoaștem răspunsul corect, așa că putem număra câte dintre cele cinci obține în final fiecare metodă — singurul mod onest de a puncta un proces, pentru că nicio sală reală nu are o grilă de răspunsuri.
| Sala ordonează după ce doare astăzi | Oprire la vot | Continuare și construirea hărții | Hartă, cu locuri rezervate pentru dovezi |
|---|---|---|---|
| deloc | 3,1 din 5 | 3,9 din 5 | 4,1 din 5 |
| puțin | 2,4 din 5 | 3,8 din 5 | 4,1 din 5 |
| în mare parte | 0,8 din 5 | 3,4 din 5 | 4,0 din 5 |
| aproape în întregime | niciuna | 0,2 din 5 | 3,3 din 5 |
Citiți rândul de jos. Când o sală ordonează doar după ce simte, votul nu numește niciuna dintre cele cinci cauze reale, iar construirea unei hărți peste el recuperează doar 0,2 — o cauză abandonată la vot nu mai poate fi recuperată ulterior. Ultima coloană este remediul: rezervați cinci locuri din lista scurtă pentru ideile trecute cu vederea susținute de o sursă, iar sala găsește 3,3 din 5 în cel mai rău caz. Și citiți rândul de sus: chiar și o sală fără niciun punct orb găsește mai mult cartografiind decât votând, 3,9 față de 3,1, pentru că o întrebare pe perechi, la 75%, este un instrument mai bun decât un clasament.
Mărimea grupului contează mai puțin decât atenția. Cu oameni la fel de atenți ca mai sus, panelurile de cinci până la cincizeci găsesc toate între 4,0 și 4,5 din cele cinci cauze; un panel mai mare lasă mai puține perechi disputate, dar fiecare membru răspunde la fiecare pereche. O sală este împărțită în grupuri de aproximativ cincisprezece pentru că cincisprezece oameni pot citi un singur panou și pot răspunde la perechile lui într-o singură ședință, nu pentru că cifrele ating un maxim acolo.
Există un prag și este uman. Când oamenii greșesc o influență reală din cinci și o non-influență din zece, un grup de cincisprezece găsește totuși 4,0 din cele 5 cauze. Când greșesc o întrebare din trei, 78% dintre perechi nu se tranșează niciodată, iar harta numește 2,9, mai ales din puținele perechi care s-au tranșat; alegerea a cinci carduri la întâmplare ar numi 1,25. Pragul de șaptezeci și cinci la sută poate absorbi greșeli răzlețe, nu o sală care greșește în cea mai mare parte. De aceea o întrebare este pusă unui panel întreg odată, nu cincizeci de întrebări unei singure persoane.
Unele răspunsuri vin gratuit. Dacă grupul a convenit că A îl influențează pe B și B îl influențează pe C, nimeni nu trebuie întrebat despre A și C — rezultă deja. Cu un vot de persoană, scurtătura este mică: elimină 1–3% din întrebări, pentru că o legătură se tranșează doar la 75%, iar în 800 de rulări pereche nu a costat deloc acuratețe.
Duplicatele costă timp, nu cauze. Lăsați cele cinci plângeri cele mai vizibile să stea fiecare pe panou ca trei carduri formulate diferit. Pentru că fiecare card cu o bulină este structurat, nicio cauză reală nu își pierde locul: sala găsește tot 4,0 din cele cinci. Dar sala răspunde la 830 de perechi în loc de 380. Comasarea duplicatelor este ceea ce menține scurtă etapa perechilor.
Aceeași organizație simulată, douăzeci de probleme, cinci cauze reale. Cincisprezece oameni decid fiecare pereche la 75% din voturile exprimate. Unele locuri votează în bloc: onest peste tot, cu excepția locurilor în care adevărul dăunează unei cauze — versiunea cel mai greu de văzut, cea pe care ar juca-o un agent AI. O sală de treizeci rulează așa cum este construită: fiecare scrie pe un singur panou, oamenii sunt împărțiți prin tragere la sorți în două grupuri, fiecare card merge la grupul autorului său, fiecare grup își structurează propriul panou, un blocaj merge la celălalt grup, iar o rundă de punți pune rădăcinile fiecărui grup față în față cu ale celuilalt. Fiecare cifră de mai jos înseamnă două sute de săli simulate în acea configurație.
| locuri împotriva unei cauze | cauze numite | ținta în primele cinci | semnalată |
|---|---|---|---|
| niciunul | 4,1 din 5 | 79% | 4% |
| două din cincisprezece | 3,9 din 5 | 62% | 78% |
| trei din cincisprezece | 3,8 din 5 | 43% | 98% |
| patru din cincisprezece | 3,7 din 5 | 34% | 99% |
| șase din cincisprezece — grup capturat | 3,6 din 5 | 30% | 35% |
| niciunul din treizeci, două grupuri | 4,6 din 5 | 94% | 2% |
| patru din treizeci, două grupuri | 4,5 din 5 | 90% | 28% |
| opt din treizeci, două grupuri | 4,2 din 5 | 63% | 54% |
O minoritate nu poate adăuga o legătură. Poate împinge o cauză mai jos pe hartă: două locuri din cincisprezece o țin în afara celor cinci cele mai profunde în mai mult de o treime din cazuri, patru locuri în două cazuri din trei, iar restul hărții arată în regulă. Dar aceleași locuri ajung în minoritate la fiecare pereche care atinge acea cauză, iar evidența semnalează acest lucru — 78–99% dintre sălile cu un asemenea bloc și 4% dintre cele oneste, ca număr, niciodată ca nume. Șase locuri capturează complet un grup, iar atunci tiparul este prea comun pentru a ieși în evidență. Remediul sunt ultimele rânduri: într-o sală de treizeci, blocul este împărțit prin tragere la sorți, iar un blocaj merge la celălalt grup, așa că patru locuri lasă cauza la locul ei de nouă ori din zece.
Niciun script nu funcționează. Perechile nu există până nu se închide votul, așa că fiecare loc trebuie să citească și să răspundă ca oricare altul, la minimum trei secunde pe pereche. Asta oprește o grabă, nu un AI. Ce nu poate oferi un AI este o persoană care să garanteze pentru el.
Pentru săli trebuie să garanteze cineva. Sălile se deschid gratuit, așa că sălile fabricate ar putea depăși la vot sălile reale pe harta comună. Verdictele unei săli contează doar când aceasta aparține unei organizații verificate, are un coordonator în care instanța are încredere sau a primit garanția unei săli care contează deja — iar un nume este o singură voce numărată pe întrebare, oricâte săli ar deschide. Fiecare sală este totuși afișată pe harta comasată, marcată ca numărată sau neverificată, astfel încât un cititor vede mereu cine a vorbit și ale cui verdicte au cântărit. În simulare — cinci săli reale împotriva a cinci fabricate — regula duce o cauză reală de la supraviețuirea în 69 de rulări din 100 la toate cele 100.
Cifrele ascunse ajută puțin. Când o treime până la jumătate dintre oameni ar copia orice conduce, afișarea numărului de buline în timpul votului o costă pe sală aproximativ o cincime de cauză: 4,0 din cele cinci găsite față de 4,2 cu cifrele ascunse. Locurile pentru dovezi prind cea mai mare parte din ce ratează mulțimea; cifrele rămân ascunse pentru că metoda votează în tăcere.
Cât de atenți trebuie să fie oamenii. Dacă fiecare persoană nimerește perechile grele de patru ori din cinci și pe cele ușoare de nouă ori din zece, un grup recuperează 4,1 din cele cinci cauze reale, iar o sală de două grupuri 4,6. Dacă oamenii greșesc de trei ori din zece, 70% dintre perechi nu se tranșează niciodată, iar harta este pură ghicire. De aceea o pereche asupra căreia un grup nu poate cădea de acord nu este readusă în fața acelorași oameni: fiecare parte scrie o propoziție despre ce s-ar pierde dacă ar câștiga cealaltă parte, publicată fără nume lângă pereche, iar perechea merge la un alt grup, care le citește și îi răspunde din nou.