Efectul priorităților eronate: de ce problema pe care un grup o pune pe primul loc se află de obicei în aval și ce arată o sală simulată despre vot comparat cu cartografierea cauzelor.

De ce un vot divizat asupra unei întrebări cauzale ar trebui transmis mai departe în loc să eșueze pe tăcute și cum transmiterea către alte grupuri împiedică orice grup să dirijeze harta.

De ce câteva locuri din lista scurtă ar trebui rezervate pentru idei trecute cu vederea susținute de o sursă și ce face acest lucru pentru o sală care ordonează după ce simte.

Cum ajung mii de oameni din săli mici la o singură hartă cauzală: panouri separate, întrebări comune, afirmații care circulă, formulări comasate doar de autorii lor și hărți reunite într-una singură.

Fiecare cifră din spatele True Causes, din simulările livrate împreună cu el: cauze găsite prin vot comparat cu cartografierea, mărimea grupului, pragul erorilor și ce poate și ce nu poate face o minoritate din sală.

True Causes rulează online Dialogul Democratic Structurat: cei cincizeci de ani de cercetare pe care se sprijină (Warfield, Christakis, Laouris, Dye, Ashby, Miller), unde se abate de la ea și cum se deosebește de Polis și de Habermas Machine.

Primării, organizații mari, autorități de reglementare, sindicate și colective de muncă, universități, analize de incidente: la ce folosește o hartă cauzală care își păstrează dezacordurile și ce nu face.

Șapte probleme pe care mișcările în rețea din 2011 le-au lăsat deschise (niciun program, simptome în loc de cauze, lideri informali, frică, scară, contagiune, sponsorizare) și cum le abordează pe fiecare o hartă cauzală comună, inclusiv unde nu reușește.

21 de modele lingvistice, 14 persona, 120 de legături cauzale despre locuințe: persona nu a schimbat în nicio măsură detectabilă ce legături au fost acceptate. Modelele mai slabe au greșit; cele capabile au fost de acord asupra majorității legăturilor și s-au despărțit consecvent asupra celorlalte. Ce înseamnă asta pentru panelurile de modele.